Natura umana de a gresi
In fiecare zi, fiecare dintre noi este supus greselilor, fie ca unele sunt mai mici sau alte mai mari, in ceea ce priveste consecintele acestora. Sunt momente in care ii ranim pe ceilalti prin vorbe, ganduri, fapte, sau toate la un loc. Unele din aceste greseli au efecte semnificative, pe termen lung, asupra celor apropriati, chiar si asupra persoanelor necunoscute noua: duc la dezbinari familiale, la aparitia ranchiunii, la pierderea legaturii cu cei apropriati si, in anumite contexte, la situatii extreme si daunatoare.
Insasi natura umana se defineste prin realizarea neincetata de greseli si pacate. Intrebarea care se pune nu este: Vom reusi vreodata sa devenim fara de greseala?, ci mai ales: Cum trebuie sa ne comportam atunci cand gresim? Prima intrebare nu comporta o semnificatie aparte deoarece stim deja ca nu exista zi in care sa nu gresim unii fata de ceilalti, dar depinde foarte mult de natura greseli, adica ce anume am cauzat. Pentru mine ceea ce intereseaza este raspunsul la cea de-a doua intrebare, bazandu-ma pe argumentul ca, desi nu suntem capabili sa nu gresim, cum contracaram aceste tendinte. In primul rand trebuie intotdeauna sa ne asumam greseala facuta, sa incercam sa o indreptam prin mijloacele pe care le avem la dispozitie, de exemplu prin realizarea unei fapte bune, printr-o mai mare grija fata de cel de langa noi si modul in care actionam in vederea realizarii unui lucru dorit.
Morala din orice greseala
Important este sa nu repetam greseala facuta, dar, ca sa fiu sincera, cati dintre noi nu au repetat-o. Doctrina crestina ne invata ca oamenii au libertatea sa aleaga calea pe care vor sa mearga. Greseala apare, astfel, ca o consecinta a libertatii de alegere. Uneori ni se pare dificil a face distinctia intre ceea ce este bine pentru noi si ceea ce ne face rau, deoarece nu privim lucrurile in profunzimea lor, avem mereu tendinta de a ne complica viata cu lucruri nefolositoare evolutiei spirituale a fiecaruia, pe care suntem datori sa o atingem atata timp cat traim. Iertarea apare ca o necesitate a acestei evolutii; nu putem pretinde altcuiva sa ne ierte daca noi, la randul nostru, nu suntem capabili sa iertam, altfel este o ipocrizie.
Se zice ca din greseli oameni invata. Dovada este ca exista destui oameni care dupa o viata plina de ilegalitati si fapte imorale si-au schimbat viata intr-una demna de luat aminte, devenind o lectie pentru noi ceilalti.
Concluzia
Iubirea este cea care ne umanizeaza si nu sentimente precum invidia, ura, gelozia, lacomia s.m.d. Cel care zice ca iarta, dar nu uita greseala facuta asupra lui, de fapt, ceea ce face el nu are nici o legatura cu iertarea, este mai mult o forma de a zice.
Am ajuns la concluzia ca nimic nu este intamplator in viata, nici macar greselile pe care le facem sau persoanele pe care le intalnim, insa important este sa avem intelepciunea necesara invatarii din propriile greseli, sa extragem morala din fiecare eroare umana.
Nicolaie Iorga afirma odata faptul ca “greselile nu se iarta, ci se repara”. Cu alte cuvinte, desi a gresi este omeneste, a indrepta o greseala este dumnezeieste.
Diana Ana Bejan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu