Dragi barbati, desi maijoritatea dintre noi fugim de trecut ca de cea mai inrezistibila ispita, convinsi ca vom ajunge sa gresim din nou, uneori chiar trecutul ne poate salva.
Ani de zile m-am ferit sa ma intalnesc cu fostii mei prieteni. Eram prea furioasa, prea suparata, prea jenata sau prea nesigura pe mine. Fiecare ocazie cu care ma reintalneam cu unul dintre ei era o oportunitate sa dovedesc ceva. Chiar si celor pe care ii parasisem eu voiam sa le arat ca viata lor fara mine este pustie, in timp ce a mea abia a inceput dupa ei.
Cu cat incercam mai mult sa le arat cat de bine imi merge fara ei, cu atat eram mai frustrata pentru ca obtineam intotdeauna regretul pe care il doream. Si chiar daca simteam ca ma vor inapoi, tot nu eram multumita. Nici eu nu stiam ce vreau.
La un moment dat, fara sa se intample ceva dramatic in viata mea, pur si simplu transformandu-ma ca orice femeie care se apropie de 30 ani, am incetat sa mai caut aprobarea sau admiratia unor oameni care nu inseamna nimic pentru prezentul meu. Si atunci am vazut trecutul meu cu alti ochi. Mi-am dat seama ca numai fiind indiferent si relaxat cu privire la trecut, poti sa te concentrezi asupra prezentului. Si cu cat privesti mai la rece ce ai lasat in urma, poti sa fii obiectiv cand judeci ceea ce ai.
Abia cand am putut privi in ochi toti fostii prieteni si am incetat sa ma mai feresc ca si cum as fi avut ceva de acuns am inteles ceva despre prezentul meu. Practic, am vazut ca nu am nici ce sa regret, nici la ce sa ma intorc. Si am mers mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu