sâmbătă, 31 martie 2012

muzica part 2

my latest top 10

                                       


10.
                                  

                                      9.

                                           
                                                   8.
             
                                

                                      7.

                                


6.
.

5.
.

4.


3.

2.


1.

marți, 27 martie 2012

invata sa te joci


A invata cum si cu ce sa va jucati este o experienta noua pentru ambii parinti. Magia cantecelor si a jocurilor imbogateste cu mult universul tuturor copiilor, fie ca vorbim de bebelusi sau de copii prescolari. Jucandu-va cu copilul vostru puteti consolida afectiunea, simpatia, comunicarea si angajamentul reciproc care vor dura toata viata voastra. Copilasul isi va aminti mult timp de atentia pe care i-ati acordat-o sau de un anume joc pe care l-ati jucat impreuna.
 
Jocul indeplineste un rol extrem de important: favorizeaza dezvoltarea abilitatilor psihice, intelectuale, afective si sociale, formeaza si dezvolta identitatea si personalitatea copilasilor.
Inca de la nastere copilul se joaca in felul sau: astfel, in primele luni de viata se foloseste de simturile lui pentru a se juca si a invata lucruri noi si se stimuleaza singur jucandu-se cu manutele si piciorusele. In tot acest timp insa nimic nu trebuie sa inlocuiasca contactul uman si atentia de care micutul are nevoie atunci cand se joaca si cu alte persoane.
Daca sunteti dezorientati si nu stiti cum anume este mai bine sa va jucati cu copilul vostru, ce ii place sau ii displace, tineti minte careva lucruri:
bebelusii manifesta un interes mai mare fata de chipuri si obiecte - asadar evitati sa va lasati copilasul singur si faceti tot posibilul sa fie inconjurat de chipuri prietenoase si jucarii;
le place sa stea pe langa adulti, sa ii auda vorbind sau sa le vada chipurile - chiar si atunci cand vorbiti la telefon va puteti lua bebelusul langa voi, sa il tineti in brate sau intr-un carucior, si sa il mangaiati sau sa ii zambiti;
le place sa fie plimbati in imprejurimi atunci cand sunt treji - daca aveti multe de facut prin casa, il puteti tine intr-un port-bebe si sa ii vorbiti in timp ce va puteti ocupa si de sarcinile mai simple; asta il va distra pe masura si va fi incantat de ritmul de miscare;
le place sa stea intinsi pe spate si sa analizeze tot ceea ce le pare interesant in jurul lor - este bine sa aveti mai mult spatiu in care bebelusul sa isi poata petrece cea mai mare parte din zi, imprejurimile sa aiba cat mai multe atractii, sa ii starneasca interesul si sa ii mentina atentia captata cat mai mult; ii puteti atarna prin camera diverse jucarii sau obiecte care sa ii atraga atentia si sa il fascineze;
reactioneaza la muzica in starea de veghe si adora sa auda voci familiare toata ziua - le da o stare de confort, de bine;  
reactioneaza la diverse sunete - la zornaitori, la jucariile care suna strident, la cutiile muzicale sau soneriile mobilelor; reactioneaza pana si la zgomotele din casa, cum ar fi apa care curge, masina de spalat sau un mixer in functiune; aveti insa grija sa nu stimulati peste masura bebelusul, pentru ca va deveni agitat si nemultumit.
 
STYLE-->
                                                   Invata sa te joci

           A invata cum si cu ce sa va jucati este o experienta noua pentru ambii parinti. Magia cantecelor si a jocurilor imbogateste cu mult universul tuturor copiilor, fie ca vorbim de bebelusi sau de copii prescolari. Jucandu-va cu copilul vostru puteti consolida afectiunea, simpatia, comunicarea si angajamentul reciproc care vor dura toata viata voastra. Copilasul isi va aminti mult timp de atentia pe care i-ati acordat-o sau de un anume joc pe care l-ati jucat impreuna.
         Jocul indeplineste un rol extrem de important: favorizeaza dezvoltarea abilitatilor psihice, intelectuale, afective si sociale, formeaza si dezvolta identitatea si personalitatea copilasilor.
         Inca de la nastere copilul se joaca in felul sau: astfel, in primele luni de viata se foloseste de simturile lui pentru a se juca si a invata lucruri noi si se stimuleaza singur jucandu-se cu manutele si piciorusele. In tot acest timp insa nimic nu trebuie sa inlocuiasca contactul uman si atentia de care micutul are nevoie atunci cand se joaca si cu alte persoane.
        Daca sunteti dezorientati si nu stiti cum anume este mai bine sa va jucati cu copilul vostru, ce ii place sau ii displace, tineti minte careva lucruri:
-bebelusii manifesta un interes mai mare fata de chipuri si obiecte- asadar evitati sa va lasati copilasul singur si faceti tot posibilul sa fie inconjurat de chipuri prietenoase si jucarii;
-le place sa stea pe langa adulti, sa ii auda vorbind sau sa le vada chipurile- chiar si atunci cand vorbiti la telefon va puteti lua bebelusul langa voi, sa il tineti in brate sau intr-un carucior, si sa il mangaiati sau sa ii zambiti;
-le place sa fie plimbati in imprejurimi atunci cand sunt treji- daca aveti multe de facut prin casa, il puteti tine intr-un port-bebe si sa ii vorbiti in timp ce va puteti ocupa si de sarcinile mai simple; asta il va distra pe masura si va fi incantat de ritmul de miscare;
-le place sa stea intinsi pe spate si sa analizeze tot ceea ce le pare interesant in jurul lor- este bine sa aveti mai mult spatiu in care bebelusul sa isi poata petrece cea mai mare parte din zi, imprejurimile sa aiba cat mai multe atractii, sa ii starneasca interesul si sa ii mentina atentia captata cat mai mult; ii puteti atarna prin camera diverse jucarii sau obiecte care sa ii atraga atentia si sa il fascineze;
-reactioneaza la muzica in starea de veghe si adora sa auda voci familiare toata ziua- le da o stare de confort, de bine;
-reactioneaza la diverse sunete- la zornaitori, la jucariile care suna strident, la cutiile muzicale sau soneriile mobilelor; reactioneaza pana si la zgomotele din casa, cum ar fi apa care curge, masina de spalat sau un mixer in functiune; aveti insa grija sa nu stimulati peste masura bebelusul, pentru ca va deveni agitat si nemultumit.

poezii pentru copii

 

Ce mare fericire simte un parinte cand vine copilul de la gradinita si recita poezii, chiar daca incurca versurile, chiar daca stalceste cuvintele si uita poezia. Dar daca vrei sa inveti copilul poezii, sau pur si simplu vrei sa il ajuti sa invete mai bine poeziile de la gradinita, unde gasesti o colectie de poezii pentru copii. Invata impreuna cu copii tai cele mai frumoase poezii pentru copii si le vei dezvolta vocabularul, dictia si inteligenta.

POEZII...
   O fetiţă mică, mică,
A-ntrebat pe-a ei bunică:
- Buni, ştii cumva de este
Despre îngeri o poveste?
- Oo, şi ce poveşti mai ştiu
Care-n muulte cărţi se scriu,
Zice ea cu glas duios
Şi cu chipul luminos.
- Spune-mi-o cea mai frumoasă!
- Uite-o carte- mare, groasă
Este plină cu poveşti
Din minunile cereşti.
Sus în Cer era o dată
Un pustiu întins de vată.
Dumnezeu - Tatăl stătea,
Că-i prea singur se gândea.
Într-o clipă! Ca- n poveşti!
Nouă cete îngereşti.
Repede le-a aşezat
Peste cerul lumint.
Le-a dat glas dulce, duios
Chipul mândru şi frumos
Şi aripi de nor, uşoare
Luminoase, ca să zboare.
A făcut soare şi stele
Lună, flori şi păsărele,
Şi-o mulţime de copii
S-o păzească îngerii

Ingerasul intristat 
Îngeraşul meu iubit
De ce eşti nefericit?
Oare eu te-am întristat
De la mine ai plecat?
- Plâng copile, ce să fac?
Căci la Tatăl nu-i pe plac,
E uitat şi părăsit
De cei care I-a zidit.
Vezi, pe toate El le ştie,
Şi-i Biserica pustie
La slujbă Duminica
Când copiii nu-s în ea.
Dumnezeu Tatăl ceresc
Cu tot neamul îngeresc
Vin să vadă slujba sfântă
Şi cum copilaşii cântă.
Dar copii nu sunt veniţi
Mai sunt încă adormiţi,
Sau se joacă pe la bloc,
Nu se roagă chiar deloc!
Şi mă tem că într-o zi
Mila Lui se va sfârşi.
Şi-o să ia mamă şi tată
Tot ce-a dat în lumea toată.
Floricele şi steluţe,
Fluturaşi şi maşinuţe
Păsărele mii şi mii
Pentru-ai Săi iubiţi copii.

 

ingerul din sufletul nostru

Soarele apune. Printre geamurile ferestrei, bunicul şi nepoţica fac cu mâna, în semn de rămas bun, ultimelor raze de lumină.
În aer se simţea gingăşia gestului lor... Fetiţa îşi lipeşte năsucul de geam:
- Bunicule, ce este soarele pentru pământ?
Privirea bunicului spunea multe...dar cum să-i explice micuţei?.
O chemă lângă el şi-i mângâie codiţele bălaie. Copila îi zâmbi din priviri.
"Ce minune de copil", îşi spuse în gând bunicul... "cu codiţele-i bălaie şi cu ochişorii ei albaştri, parcă ar fi soarele şi cerul". De fapt ea era întregul univers al bunicului. El era prezent la sculare, cu el se ducea în parc la joacă, el o culca în fiecare seară şi nu uita niciodata în a o îndemna să-şi spună rugăciunea "Îngeraşul".
Fetiţei îi plăceau mult poveştile despre îngeri. De multe ori se imaginase şi ea înger. Un înger ce aduce bucurie şi pace altor copii.
Se auzi din nou întrebarea:
- Bunicule, ce este soarele pentru pământ?
Fără a se mai gandi la răspuns, bunicul spuse ceea ce simţea:
- Soarele este pentru pământ aşa cum este sufletul pentru om.
Fetiţa zâmbi. Se părea că întelege ce-i spuse acesta.
- Bunicule, tu ai spus că de câte ori avem nevoie de ajutor, şi ne rugăm, din lumea Tatălui Ceresc, coboară câte un înger. Bunicul încuviinţă din cap. Micuţa continuă, încurajată de gest.
.... Şi tot tu spuneai, că sufletul nostru are în el scânteia divină. Bunicul cuprinse umerii fetiţei.
... Dacă în noi este tot lumea Tatălui Ceresc, nu-i aşa că atunci când ne gândim cu drag la cineva, când ne rugăm pentru ajutorul cuiva, din sufletul nostru se ridică un înger şi pleaca spre cel în nevoie?
Ochii bunicului pluteau în lacrimi.
- Da, aşa este, micuţo! de câte ori dăruim din sufletul nostru, din el se ridică un înger care pleacă în lume. Ce bine ar fi ca lumea să fie plină de astfel de îngeri!
Fiecare gând de bine poartă în sine o stare de binecuvântare. El poate ajuta, de multe ori chiar salva pe cineva aflat în pericol. Un gând de bine, puternic, ne poate salva chiar şi pe noi înşine.
Georgeta Heimerl  – Autor de povesti 

Dorul si limba


Cerul e ţesut din stele,
Luncile - din floricele,
Numai dorul strămoşesc -
Din cuvântul românesc.

Din pământ izvorul iese,
Grâul - din seminţe dese,
Numai dorul strămoşesc -
Din cuvântul românesc.
Razele ne vin din soare,
Iar miresmele - din floare,
Numai dorul strămoşesc -
Din cuvântul românesc.

Glasul florilor
Sunt micut si frumusel
si ma cheama ghiocel
Eu alung iarna din tara,
S-aduc dulcea primavara.
Mama mea e primavara,
Si ma cheama lacrimioara,
Sunt sora lui ghiocel,
Si mai mica decat el.
Al meu nume-i busuioc,
Eu va port la toti noroc
Raspandesc parfumul meu
Pana sus departe-n hau.


Pentru tine,primavara
Şiruri negre de cocoare,
Ploi călduţe şi uşoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat în gând,
Sătbătoare...
Zumzet viu prin zarzări. Oare
Cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline
Nu ştii: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?...
Pentru tine, primăvară,
Care-aduci belşug în ţară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu bănuţi de păpădii
Şi cu cântec de copii!
Scris de Otilia Cazimir 

povesti pentru copii


DECEBAL SI URSUL
Ursul mormaia din ce in ce mai tare in marginea padurii. Niciodata nu iesea dintre ultimii copaci. Statea acolo si mormaia pana cand acesta venea. Decebal se trezi brusc din somn. Dupa cum arata cerul mai erau vreo trei ceasuri pana la rasarit. De pe fereastra camerei putea vedea exact locul pe care si-l alesese ursul pentru a-i da de stire ca vrea sa-l vada. Cetatea sa  era inconjurata de padure, dar tocmai locul acela si-l alesese ursul chiar din prima zi.
Prinse a zambi tainic si bland. Amintirile il napadira.
Avea vreo opt ani si toata padurea era a lui. Avusese mult de furca cu cei de la curte care, prea grijulii pentru viata sa, ar fi vrut sa-l tina inchis in camerele cetatii. Nici cand invata nu-i placuse sa stea inauntru, doar invata despre ce era afara! Pentru ce sa stea ferecat? Noroc mare avusese cu batranul invatator! Acesta parca fusese singurul multumit de curiozitatea lui fata de natura ce-l inconjura ... Si pentru ca toata lumea avea un respect deosebit fata de acesta, baiatul se eliberase. Dis de dimineata, dupa ce se spala si isi facea rugaciunile, batranul venea cu o traistuta de mancare si cu ceva scrieri, il lua de mana si porneau agale spre padure. Dupa ce treceau de primii copaci, batranul isi alegea un loc (abia mai tarziu baiatul baga de seama ca era mereu acelasi - langa un firicel de apa pe o piatra mare si plata pe care cadeau prima data razele soarelui) si il lasa pe baiat sa zburde prin padure cam un ceas. Dupa aceea, baiatul simtea chemarea batranului si venea in fuga la lectii. Dar mai intai batranul ii dadea sa manance ceva: de cele mai multe ori lapte si miere. Decebal avea intotdeauna grija sa-i aduca din padure ceva fructe - ca sa nu vina cu mana goala la masa, dupa cum glumeau cei doi.
Intr-o zi - era deja primavara bine - abia se departa de batran cand auzi un fosnet destul de puternic intr-un desis cu mure. Cunostea deja toate vietuiotarele padurii si le stia obiceiurile - si chiar in mare parte limba. Va sa zica era vreun urs care venise sa-si astampere foamea. Nu-i era frica caci era cu Dumnezeu (si Dumnezeu le facuse pe toate cate erau), dar asa cum invatase de la batran era bine sa lase animalele in pace cand mancau. Nu era frumos sa le deranjeze, nici lui nu i-ar fi placut. Asa ca, fara sa faca zgomot, pentru a nu speria vietatea, porni mai departe.
Dar, brusc, din tufis iesi un botic curios si intr-o clipita se rostogoli pana la picioarele sale un pui de urs. Era tare dragut - cu ochisorii si boticul negre! Ramase incremenit cu nasul in incaltarile baiatului. Tare i-ar fi fost drag sa-l ia in brate, dar stia foarte bine ca ar fi suparat-o pe maica-sa, care putea deveni fioroasa pentru a-si apara copilul. Asa ca il impinse bland cu piciorul spre tufis.
Chiar in momentul in care ursuletul o lua la fuga spre rugul de mure de unde venise, mama urs iesi brusc in calea sa pregatindu-se pentru orice. Astfel ca ursuletul nimeri intre labele ei si scoase un sunet de bucurie si usurare ca aventura se terminase cu bine.
Ochii ursoaicei se oprira in ochii copilului, care ii transmise cu cea mai mare dragoste toate gandurile lui bune (exersand inca o data cele invatate de la batran). Ursoaica prinse parca a zambi si isi impinse puiul cu botul pana ce acesta ajunse iar la picioarele baiatului. Prezenta incredere, deci se puteau juca impreuna. Ceea ce amandoi copiii nu intarziara sa faca. A fost prima si ultima data cand a uitat sa culeaga fructe batranului invatator. Dar cand simtise chemarea era inca in toiul jocului si abia apuca sa o zbugheasca spre locul unde era asteptat.
Mare i-a fost mirarea cand, ajungand gafaind langa batran, abia tragandu-si rasuflarea sa-i spuna ce lucru minunat i se intamplase, a auzit zgomot de pasi in urma sa si l-a vazut pe batran luminandu-se la fata. Puiul se opri cu promptitudine la picioarele baiatului, insa ursoaica inainta domol si atinse mana batranului cu botul ca intr-o sarutare.
Ursul din padure prietenul lui decebalCu o mana mangaind capul mare al ursului, invatatorul scoase din traista un fagure de miere si dandu-il ii spuse:
- Ce faci, batranico? Ca de mult nu ne-am vazut! Ti-ai adus obolul, cum ne-a fost vorba? Crezi ca-i gata? Nu-i cam mic? Si-apoi el o fi cel mai vrednic? Om trai si om vedea ...
Apoi, adresandu-se baiatului continua:
- Dragul meu copil, acesta este darul padurii pe care o iubesti atata si al meu care te iubesc atat de mult, dar totul este de la Dumnezeu care ne iubeste pe toti nesfarsit, caci ai Lui suntem si din El ne tragem. Baga de seama sa-l folosesti cum se cuvine. El iti va fi frate de cruce si te va ajuta in vremurile tale cele mai grele, cot la cot cu oamenii ce-ti vor fi de nadejde.
Si apoi, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat ii ospata pe toti trei cu cate ceva si incepu lectiile. Numai ca de data asta erau doi invatacei: un copil si un urs, care ascultau cu ochii mari si rasuflarea tinuta toate minunile cate le-a facut Domnul Dumnezeu pe acest pamant si pe alte locuri.
Din acea zi ursuletul veni in fiecare dimineata la locul de intalnire pentru joaca si invatatura. Cateodata venea si ursoaica si se aseza langa batran unde dormita cuminte. Trecu astfel un an. Primavara urmatoare, intr-o noapte senina si clara, nu trecu bine de miezul noptii cand baiatul auzi chemarea mormaita a ursului rasunand din marginea padurii. Repezindu-se la fereastra (aceeasi ca si cea de astazi) vazu sclipind in intuneric, sub primul rand de copaci, ochii ursului care se uitau staruitor la el. Niciodata nu avea sa afle cum de stiuse ursul unde sa se duca ca sa se faca auzit de baiat. Se imbraca repede, fara sa stea pe ganduri, si tiptil se duse la intalnire. Dupa saluturile obisnuite pline de dragoste si bucurie, o pornira prin padure povestind cate in luna si in stele, ba chiar se tolanira intr-o poienita ca sa vada mai bine puzderia de astre pictate de Tatal Ceresc pe bolta.
De atunci intalnirile nocturne devenisera o obisnuinta, atata doar ca aveau grija sa se intoarca inainte de rasarit ca sa nu se sperie cei cel ingrijeau de lipsa sa.
Apoi, cat timp fusese plecat in ucenicie (ca sa invete sa-si conduca tara in Voia Domnului, cu iubire si dreptate) ursul ii prinse urma si se tinuse dupa el - dar de departe ca sa nu-i strice treburile, numai sa stie ca-i si el acolo la nevoie.
Si iata ca acum ajunsese rege. Ii povestise doamnei sale despre relatia speciala ce o avea cu ursul dar nu-l "prezentase" inca nimanui din cei apropiati. Cu totii din cetate insa stiau ca atunci cand mergea singur in padure se ducea sa se sfatuiasca cu un urs - dar din copilarie de la invatatorul sau.
Numai ca intalnirile nocturne se mai rarisera, fiecare era parca mai ocupat - unul cu treburile tarii, altul cu ale padurii. Hm! Si acum il chema ... Ce-o fi oare? Poate numai dor, incerca Decebal sa-si insele instinctele care il avertizau de ceva grav.
Se imbraca si cobori repede, picioarele ducandu-l aproape singure in fuga la locul de intalnire. Ursul pleca capul spre a fi imbratisat si aceeasi dragoste dintotdeauna izbucni din cele doua perechi de ochi. Dar de data aceasta in ochii ursului isi facuse loc si ingrijorarea si parca putina teama. Incepu sa-i dea de stire ca se apropie oameni cruzi, doritori de sange si fara Dumnezeu si ca Batranii cei Albi il asteapta in munte la sfat cat de grabnic.
Incepeau vremurile grele! Pentru asta cei doi se pregatisera tot timpul; vor razbi cu siguranta! Ursul se cuibari pe jos langa un copac, iar Decebal se sprijini de el cu ochii atintiti spre stele. Deie Domnul sa faca numai ceea ce trebuie! Oricat de greu ar fi! Acum insa era inca vremea ursului, maine dimineata va porni la drum si va vedea ce va mai fi ...
Dar aceasta este o alta poveste pe care o vom spune alta data ...
Poveste scrisa de Monalisa Gheorghiu


Sursa: http://www.mamicamea.ro/povesti-educative/decebal-si-ursul.html#ixzz1qIf9Nttc