marți, 27 martie 2012

poezii pentru copii

 

Ce mare fericire simte un parinte cand vine copilul de la gradinita si recita poezii, chiar daca incurca versurile, chiar daca stalceste cuvintele si uita poezia. Dar daca vrei sa inveti copilul poezii, sau pur si simplu vrei sa il ajuti sa invete mai bine poeziile de la gradinita, unde gasesti o colectie de poezii pentru copii. Invata impreuna cu copii tai cele mai frumoase poezii pentru copii si le vei dezvolta vocabularul, dictia si inteligenta.

POEZII...
   O fetiţă mică, mică,
A-ntrebat pe-a ei bunică:
- Buni, ştii cumva de este
Despre îngeri o poveste?
- Oo, şi ce poveşti mai ştiu
Care-n muulte cărţi se scriu,
Zice ea cu glas duios
Şi cu chipul luminos.
- Spune-mi-o cea mai frumoasă!
- Uite-o carte- mare, groasă
Este plină cu poveşti
Din minunile cereşti.
Sus în Cer era o dată
Un pustiu întins de vată.
Dumnezeu - Tatăl stătea,
Că-i prea singur se gândea.
Într-o clipă! Ca- n poveşti!
Nouă cete îngereşti.
Repede le-a aşezat
Peste cerul lumint.
Le-a dat glas dulce, duios
Chipul mândru şi frumos
Şi aripi de nor, uşoare
Luminoase, ca să zboare.
A făcut soare şi stele
Lună, flori şi păsărele,
Şi-o mulţime de copii
S-o păzească îngerii

Ingerasul intristat 
Îngeraşul meu iubit
De ce eşti nefericit?
Oare eu te-am întristat
De la mine ai plecat?
- Plâng copile, ce să fac?
Căci la Tatăl nu-i pe plac,
E uitat şi părăsit
De cei care I-a zidit.
Vezi, pe toate El le ştie,
Şi-i Biserica pustie
La slujbă Duminica
Când copiii nu-s în ea.
Dumnezeu Tatăl ceresc
Cu tot neamul îngeresc
Vin să vadă slujba sfântă
Şi cum copilaşii cântă.
Dar copii nu sunt veniţi
Mai sunt încă adormiţi,
Sau se joacă pe la bloc,
Nu se roagă chiar deloc!
Şi mă tem că într-o zi
Mila Lui se va sfârşi.
Şi-o să ia mamă şi tată
Tot ce-a dat în lumea toată.
Floricele şi steluţe,
Fluturaşi şi maşinuţe
Păsărele mii şi mii
Pentru-ai Săi iubiţi copii.

 

ingerul din sufletul nostru

Soarele apune. Printre geamurile ferestrei, bunicul şi nepoţica fac cu mâna, în semn de rămas bun, ultimelor raze de lumină.
În aer se simţea gingăşia gestului lor... Fetiţa îşi lipeşte năsucul de geam:
- Bunicule, ce este soarele pentru pământ?
Privirea bunicului spunea multe...dar cum să-i explice micuţei?.
O chemă lângă el şi-i mângâie codiţele bălaie. Copila îi zâmbi din priviri.
"Ce minune de copil", îşi spuse în gând bunicul... "cu codiţele-i bălaie şi cu ochişorii ei albaştri, parcă ar fi soarele şi cerul". De fapt ea era întregul univers al bunicului. El era prezent la sculare, cu el se ducea în parc la joacă, el o culca în fiecare seară şi nu uita niciodata în a o îndemna să-şi spună rugăciunea "Îngeraşul".
Fetiţei îi plăceau mult poveştile despre îngeri. De multe ori se imaginase şi ea înger. Un înger ce aduce bucurie şi pace altor copii.
Se auzi din nou întrebarea:
- Bunicule, ce este soarele pentru pământ?
Fără a se mai gandi la răspuns, bunicul spuse ceea ce simţea:
- Soarele este pentru pământ aşa cum este sufletul pentru om.
Fetiţa zâmbi. Se părea că întelege ce-i spuse acesta.
- Bunicule, tu ai spus că de câte ori avem nevoie de ajutor, şi ne rugăm, din lumea Tatălui Ceresc, coboară câte un înger. Bunicul încuviinţă din cap. Micuţa continuă, încurajată de gest.
.... Şi tot tu spuneai, că sufletul nostru are în el scânteia divină. Bunicul cuprinse umerii fetiţei.
... Dacă în noi este tot lumea Tatălui Ceresc, nu-i aşa că atunci când ne gândim cu drag la cineva, când ne rugăm pentru ajutorul cuiva, din sufletul nostru se ridică un înger şi pleaca spre cel în nevoie?
Ochii bunicului pluteau în lacrimi.
- Da, aşa este, micuţo! de câte ori dăruim din sufletul nostru, din el se ridică un înger care pleacă în lume. Ce bine ar fi ca lumea să fie plină de astfel de îngeri!
Fiecare gând de bine poartă în sine o stare de binecuvântare. El poate ajuta, de multe ori chiar salva pe cineva aflat în pericol. Un gând de bine, puternic, ne poate salva chiar şi pe noi înşine.
Georgeta Heimerl  – Autor de povesti 

Dorul si limba


Cerul e ţesut din stele,
Luncile - din floricele,
Numai dorul strămoşesc -
Din cuvântul românesc.

Din pământ izvorul iese,
Grâul - din seminţe dese,
Numai dorul strămoşesc -
Din cuvântul românesc.
Razele ne vin din soare,
Iar miresmele - din floare,
Numai dorul strămoşesc -
Din cuvântul românesc.

Glasul florilor
Sunt micut si frumusel
si ma cheama ghiocel
Eu alung iarna din tara,
S-aduc dulcea primavara.
Mama mea e primavara,
Si ma cheama lacrimioara,
Sunt sora lui ghiocel,
Si mai mica decat el.
Al meu nume-i busuioc,
Eu va port la toti noroc
Raspandesc parfumul meu
Pana sus departe-n hau.


Pentru tine,primavara
Şiruri negre de cocoare,
Ploi călduţe şi uşoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat în gând,
Sătbătoare...
Zumzet viu prin zarzări. Oare
Cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline
Nu ştii: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?...
Pentru tine, primăvară,
Care-aduci belşug în ţară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu bănuţi de păpădii
Şi cu cântec de copii!
Scris de Otilia Cazimir 

Niciun comentariu: