Copil singur la părinţi: avantaje şi dezavantaje

Răsfăţat, dependent de părinţi şi egoist. Cam aşa este văzut un copil unic la părinţi. Deşi pare că are parte de toate privilegiile pe care şi le-ar putea dori, faptul de a fi singurul copil are şi dezavantaje. Totul depinde însă de modul în care este crescut.

Învaţă-l să socializeze
Acasă e mereu în centrul atenţiei. La şcoală sau în alte grupuri nu se întâmplă însă la fel. În cazul în care nu ştie cum să reacţioneze în diverse situaţii, copilul poate avea un sentiment de inferioritate faţă de cei de-o seamă cu el. El nu are de unde învăţa să fie darnic şi generos. De aceea trebuie să se joace cu cei de vârsta lui. Încă de la un anişor şi jumătate poţi organiza întâlniri cu alţi copii. Du-l în parc, dă-l la grădiniţă, înscrie-l la un centru sportiv. Toate acestea îl vor învăţa cum să se integreze într-un grup şi cum să-şi facă prieteni.
Acordă-i libertate
Iei toate deciziile şi faci totul în locul lui pentru a-l proteja? Nu este cea mai bună metodă pentru că aşa nu va învăţa să se descurce de unul singur. E bine să crească ştiind că vei fi tot timpul alături de el pentru a-l ajuta, dar trebuie să-l laşi să şi greşească. Controlul permanent nu-l ajută să-şi dezvolte capacitatea de a lua decizii şi nu-l poate pregăti pentru situaţiile cu care se va confrunta la maturitate.

Impune-i şi limite
Nu doar copiii singuri la părinţi pot fi nişte răsfăţaţi. Asta depinde doar de modul în care îl creşti. Învaţă-l că există reguli pe care trebuie să le respecte şi nu-i da totul atunci când cere. Ce trebuie în schimb să-i oferi este dragostea necondiţionată.
Permite-i să fie copil
Crescut doar în preajma adulţilor, copilul va învăţa repede limbajul şi comportamentul acestora. Nu are rost să se maturizeze prea repede şi lasă-l să se bucure de copilărie.